A povestit avva Daniil faranitul că a zis părintele nostru avva Arsenie despre un schitiot, că era mare cu faptele, dar prost la credință […] și zicea că nu este cu adevărat Trupul lui Hristos, pâinea pe care o luăm, ci închipuire.
Și au auzit doi bătrâni că zisese acest cuvânt și […] au venit la el și i-au zis lui: [...] „Nu ține așa, avvo, ci precum a învățat Biserica cea sobornicească. Căci noi credem că pâinea aceasta este Trupul lui Hristos cu adevărat, și paharul este însuși Sângele lui Hristos cu adevărat și nu e închipuire […] așa credem că este cu adevărat Trupul lui Hristos."
Iar bătrânul a zis: „De nu mă voi încredința din lucru, nu am vestire în chip desăvârșit".
Iar ei au răspuns: „Să ne rugăm lui Dumnezeu toată săptămâna pentru taina aceasta și credem că Dumnezeu ne va descoperi nouă".
Bătrânul a primit cuvântul cu bucurie și se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, Tu știi că nu din răutate sunt necredincios, ci ca să nu mă înșel întru neștiință. Descoperă-mi, Doamne Iisuse Hristoase!" […] Și Dumnezeu a ascultat amândouă părțile.
Și împlinindu-se săptămâna, au venit ei duminică la biserică și au stat împreună numai ei trei pe o rogojină, iar în mijloc era bătrânul. Și li s-au deschis lor ochii cei înțelegători.
Iar când s-a pus pâinea pe Sfânta Masă, ei o vedeau ca un prunc, și când întindea mâna preotul să frângă pâinea, iată îngerul Domnului s-a pogorât din cer, având cuțit, și a jertfit pe Prunc și a turnat Sângele Lui în pahar. Când a frânt preotul pâinea în bucăți mici și îngerul tăia din Prunc bucățile mici.
Și când s-a apropiat să ia din cele sfinte, i s-a dat bătrânului carne cu sânge. Și văzând, s-a înfricoșat și a strigat zicând: „Cred, Doamne, că pâinea este Trupul Tău și paharul este Sângele Tău". Și îndată s-a făcut carnea cea din mâna lui pâine, după taină. Și s-a împărtășit, mulțumind lui Dumnezeu.
Și i-au zis lui bătrânii: „Dumnezeu știe firea omenească, că nu poate să mănânce carne crudă. Pentru aceasta a prefăcut Trupul Său în pâine și Sângele Său în vin, la cei ce primesc cu credință" […]. Și s-au dus toți trei cu bucurie la chiliile lor.
Un alt frate, cu aceleași gânduri luptându-se așa pentru Sfintele Taine, precum bătrânul de mai sus, îndoindu-se și necrezând, a fost luat de ceilalți frați la slujbă […] ca să i se arate lui de la Dumnezeu adevărul lucrurilor, să lepede gândurile necredinței. Deci, după ce s-a sfârșit slujba, le-a povestit lor fratele, zicând:
„După ce s-a citit Apostolul […] am văzut acoperământul bisericii deschis și cerul văzându-se, iar pe diacon înconjurat de foc din toate părțile. Apoi, după ce s-au adus Darurile și s-au pus înainte, am văzut cerurile deschizându-se și peste dumnezeieștile Daruri foc pogorându-se și după foc, mulțime de îngeri și, în mijlocul lor, un Prunc și alte două fețe […] ca fulgerul. Și îngerii aceia stăteau împrejurul mesei, iar Pruncul ședea pe masă.
Și după ce s-au apropiat preoții să frângă pâinile punerii înainte, am văzut cele două minunate fețe că s-au apropiat și au ținut mâinile și picioarele Pruncului, iar cu cuțitul pe care îl țineau, au junghiat pe Prunc și Sângele Lui l-au turnat în pahar; apoi au tăiat bucățele Trupul Lui și L-au pus pe pâini. Și îndată s-au făcut pâinile Trup.
Și când s-au apropiat frații să se împărtășească, mi s-a dat mie trup curat și, neputând să mă împărtășesc cu el, plângeam. Și am auzit glas grăindu-mi în urechile mele: «Omule, pentru ce nu te împărtășești? Nu este aceasta ceea ce ai cerut?». Și eu am zis: «Milostiv fii mie, Doamne, nu pot să mănânc trup». Și iarăși glasul a zis: «Cunoaște, dar, că dacă putea omul să se împărtășească cu trup, trup s-ar fi aflat […] dar nu poate să mănânce trup, și pentru aceasta, Domnul Dumnezeul nostru a rânduit pâini ale punerii înainte. Deci, de ai crezut, împărtășește-te și tu!». Iar eu am zis: «Cred, Doamne!». Și aceasta zicând eu, s-a făcut îndată Trupul pe care îl aveam în mâna mea, pâine. Și mulțumind lui Dumnezeu, m-am împărtășit."
Acestea auzindu-le frații de la fratele cel ce le povestea și umilindu-se pentru atâta dar al lui Hristos, s-au dus, mulțumindu-I și slăvindu-L pe El.