Sfântul Teofan Zăvorâtul menționează că pe pământ există două împărății, sub înrâurirea cărora se află toți oamenii, și fie înclinăm spre una, fie spre cealaltă, fie stăm nehotărâți între ele.
Cuvinte de învățătură ale precuvioșilor și purtătorilor de Dumnezeu Părinți despre smerenie - din Patericul Egiptean
Câteva cuvinte din Patericul egiptean, despre smerenie, ispite și răbdare.
"A povestit avva Daniil faranitul că a zis părintele nostru avva Arsenie despre un schitiot, că era mare cu faptele, dar prost la credință […] și zicea că nu este cu adevărat Trupul lui Hristos, pâinea pe care o luăm, ci închipuire."
Sfântul Nicodim descrie pacea inimii pe larg — ce este, cum se dobândește, ce o tulbură, cum se păstrează în fața ispitelor, a greșelilor și a neputințelor noastre. El spune un lucru simplu și fundamental: inima a fost zidită de Dumnezeu spre a fi locuită de El. Iar fiindcă Dumnezeu este pacea care covârșește orice minte, inima trebuie să fie împăcată și netulburată ca să-L poată primi. Pacea nu este un lux duhovnicesc - este condiția de bază a întregii vieți creștine.
Sfântul Nicodim, în "Războiul nevăzut", atinge un subiect pe care mulți creștini îl trăiesc, dar puțini îl înțeleg: starea de uscăciune la rugăciune, când nu simțim nimic, când rugăciunea pare goală, când căldura și dulceața duhovnicească de altădată au dispărut cu totul. Reacția firească este tulburarea, întristarea, sentimentul că ceva a mers greșit. Sfântul Nicodim spune că tocmai această reacție este greșeala și nu starea în sine.